Un prieten credincios, adevărat,
Îl poţi cunoaşte doar în strâmtorare,
Când ai ajuns sărac din om bogat,
Speranţele pe rând s-au spulberat,
Eşti nedorit şi poate alungat
Şi-n ochii lumii n-ai nici o valoare.

Doar Dumnezeu mai poate înjgheba
O prietenie sinceră, curată;
Prietenii, uşor îi poţi avea
Când totul merge bine-n casa ta,
Dar te vor părăsi în clipa grea
Că nu ţi-au fost prieteni niciodată.

Dar prietenul cinstit, neprefăcut,
În vremuri grele dragostea-şi arată,
Când eşti zdrobit, în pulbere căzut,
El face tot ce poate fi făcut,
Să dobândeşti din nou tot ce-ai pierdut,
Fără-a gândi o clipă la răsplată.

Am cunoscut un prieten minunat
În anii tinereţii zbuciumate...
De multe ori greşind, l-am întristat,
Dar totdeauna ştiu că m-a iertat
Şi mi-a rămas prieten devotat
Tot restul vieţii, plin de bunătate.

Dar într-o zi s-a rupt dintre cei vii,
Cum se desprinde-o filă dintr-o carte...
Un prieten bun s-a dus în veşnicii,
Lăsând în urmă bune mărturii
Dar bunătatea lui îmi va lipsi
Căci mi-a fost prieten până la moarte.